Fiecare ceașcă de ceai din plante aromatice culese manual din zonele montane ale României poartă cu ea o poveste. De la pajiștile alpine ale Făgărașului până la grădinile de la poalele Carpaților, ierburile sunt adunate cu grijă, uscate la umbră și transformate în infuzii calde care aduc confort în serile lungi de iarnă. Acest jurnal documentează momentele de recoltare, tehnicile de preparare și rețetele care păstrează gustul autentic al naturii.
În fiecare intrare vei găsi detalii despre cum se culeg, se usucă și se infuzează plantele, pentru a crea băuturi care îmbrățișează liniștea serilor petrecute în familie.
Sunătoarea culeasă de pe pajiștile alpine la sfârșitul verii păstrează o aromă sălbatică aparte. După o uscare lentă la umbră timp de zece zile, frunzele și florile se transformă într-o infuzie caldă, de un roșu-auriu. Se lasă la macerat șapte minute în apă la 90°C, apoi se strecoară și se servește cu o linguriță de miere de salcâm. Este ritualul care aduce liniștea în casă după o zi friguroasă.
Menta proaspătă din grădină, combinată cu felii subțiri de mere uscate la soare, creează un ceai cu un buchet complex și o culoare aurie. Merele se usucă la 50°C în cuptor timp de patru ore, păstrându-și dulceața naturală. Infuzia se prepară cu apă la 85°C, lăsând ingredientele să stea opt minute. Este băutura ideală pentru o seară liniștită, citind o carte lângă sobă.
Mușețelul sălbatic, cules în zorii zilei din câmpurile Dobrogei, are o dulceață aparte și un parfum fin de miere. Florile se usucă la umbră, într-un strat subțire, timp de șapte zile. Pentru o infuzie echilibrată, se adaugă două lingurițe de flori uscate la 200 ml de apă la 95°C și se lasă la macerat cinci minute. Se servește cu o felie de lămâie și un strop de miere, aducând aminte de serile petrecute pe prispa casei bunicilor.
Citește povești și rețete din bucătăria tradițională